Frontieră

Punctul Poliţiei de Frontieră Aeroport Oradea este constituit şi funcţionează în baza H.G. nr.578 din 23.06.2005 (Publicată în Monitorul Oficial nr.592 din 08.07.2005), privind deschiderea punctului de control pentru trecerea frontierei de stat pentru traficul internaţional de călători şi de mărfuri pe Aeroportul Oradea.

P.P.F. Aeroport Oradea este structura specializată a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, destinată să execute supravegherea şi controlul la trecerea frontierei de stat în Aeroportul Oradea, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, al paşapoartelor şi străinilor, precum şi respectarea ordinii şi liniştii publice în zona de responsabilitate, în condiţiile legii.

Locaţia: ORADEA, Calea Aradului, nr. 80, cod.410223, jud. Bihor, tel/fax: +40259476443; e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Poliţia de Frontieră Română, instituţie aflată în slujba cetăţeanului, din dorinţa de a se apropia şi mai mult de populaţie, a creat o nouă facilitate persoanelor care doresc să călătorească în afara hotarelor ţării instalând un post telefonic de urgenţă. Astfel, începând cu anul 2003, toţi cei care apelează numărul de telefon 021.9590 pot primi informaţii utile privind trecerea frontierei de stat, respectiv documentele necesare, condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare în funcţie de scopul călătoriei etc.

Un alt avantaj al acestui post telefonic îl reprezintă operativitatea cu care poliţiştii de frontieră pot interveni în situaţia în care cetăţenii semnalează acte ilegale înregistrate în zona de competenţă, incidente neplăcute survenite în traficul transfrontalier, înregistrarea unor fapte care aduc atingere imaginii instituţiei şi implicit calităţii de funcţionar public cu statut special etc.

Acest serviciu funcţionează non-stop la nivelul Inspectoratului General apelând 021.9590.

Această măsură are şi scopul de a preveni şi combate actele de corupţie, în situaţia în care este condiţionată în vreun fel trecerea frontierei române sau este lezată propria persoană, prin comportament ori mod de adresare, orice călător putând sesiza Inspectoratul General la telefonul de urgenţă.

Activitatea Poliţiei de Frontieră Române constituie serviciu public şi se desfasoară în interesul persoanei, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii.

În îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, poliţiştii de frontieră respectă pe deplin demnitatea umană şi nu fac discriminări între persoane pe categorii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credinţă, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală.

Vor fi respectate drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor, iar măsurile întreprinse vor avea la bază prevederile legislaţiei internaţionale, comunitare şi naţionale.

La trecerea frontierei, se va urmări permanent asigurarea verificării rapide şi corecte a documentelor de calatorie.

Atribuţii principale ale Poliţiei de Frontieră Române

În zona de competenţă, Poliţia de Frontieră Română are următoarele atribuţii generale:

• execută supravegherea şi controlul la trecerea frontierei de stat a României, previne şi combate migraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră în zona de competenţă, precum şi orice altă încălcare a regimului juridic al frontierei de stat;
• apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea publică şi privată, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi comunităţii;
• realizează controlul documentelor pentru trecerea frontierei de stat în punctele de trecere deschise traficului internaţional, potrivit legii;
• asigură derularea fluentă, corectă şi civilizată a traficului de călători şi mărfuri prin punctele de trecere a frontierei de stat, împreună cu celelalte autorităţi care au, potrivit legii, competenţe de control privind trecerea frontierei de stat;
• asigură controlul trecerii peste frontiera de stat, în condiţiile legii, a armelor, muniţiilor, armelor de panoplie şi de autoapărare, muniţiilor aferente acestora, substanţelor explozive şi a dispozitivelor încărcate cu substante toxice ori radioactive;
• asigură aplicarea prevederilor tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi protocoalelor cu privire la frontiera de stat şi la controlul trecerii frontierei, încheiate de România cu statele vecine, cu alte state, cu organizaţii internaţionale sau regionale;
• încheie tratate, prin Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, şi documente de cooperare internaţională, cu autorităţi similare din alte state, în domeniile specifice de activitate, cu respectarea legislaţiei interne şi a normelor de drept internaţional relevante;
• organizează acţiuni pentru descoperirea şi identificarea persoanelor care au încălcat sau despre care se deţin date că intenţionează să încalce normele regimului juridic al frontierei de stat, precum şi alte prevederi legale stabilite în competenţă;
• culege, stochează, prelucrează, valorifică şi face schimb de date şi informaţii, în condiţiile stabilite de lege pentru Poliţia Română, în scopul exercitării atribuţiilor legale, cu autorităţile publice interesate, pe bază de protocol, şi cu organisme similare din alte state, pe baza înţelegerilor la care România este parte;
• constată contravenţiile şi aplică sancţiunile contravenţionale, potrivit legii;
• asigură menţinerea ordinii şi liniştii publice în punctul de trecere a frontierei de stat;
• efectuează, prin laboratoarele şi experţii proprii acreditaţi la nivelul Poliţiei de Frontieră Române, constatări tehnico ştiinţifice şi expertize criminalistice, dispuse conform normelor legale în vigoare;
• organizează şi coordonează, prin Punctul Naţional de Contact Frontex din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, activităţi sub egida Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene - Agenţia Frontex, pe teritoriul României, conform Regulamentului (C.E.) nr. 2.007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituirea Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene;
• participă cu politişti de frontieră şi cu echipamente tehnice puse la dispoziţia Agenţiei Frontex în operaţiunile/proiectele comune organizate de către Agenţia Frontex, pentru securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene;
• desfăşoară activităţi pentru constatarea faptelor penale şi, prin organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, efectuează cercetări în legătură cu acestea, conform legii;
• exercită orice alte atribuţii stabilite prin lege.

Protecţia datelor cu caracter personal

Colectarea, stocarea şi comunicarea datelor cu caracter personal, sunt reglementate în Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Legea 238/2009, privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unităţile MAI în activităţile de prevenire, cercetare şi combatere a infracţiunilor, precum şi de menţinere şi asigurare a ordinii publice. Totodată, prelucrarea datelor trebuie să asigure un nivel de protecţie corespunzător în toate circumstanţele, conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În scopul realizării atribuţiilor ce îi revin Poliţiei de Frontieră Române, cu privire la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, Punctul Poliţiei de Frontieră Aeroport Oradea colectează date cu caracter personal, cu sau fără consimţământul persoanei vizate, asigurând condiţiile de exercitare a drepturilor conferite de lege acesteia, cu respectarea Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, fiind autorizat ca operator de date cu caracter personal, cod. 8881.

Informaţii suplimentare: www.dataprotection.ro

Condiţii generale de călătorie în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Schengen şi Spaţiului Economic European

Cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Schengen şi Spaţiului Economic European, în următoarele condiţii:

• la trecerea frontierei, prin punctele de trecere deschise traficului internaţional, se legitimează cu cartea de identitate sau paşaportul valabile (statele care permit intrarea în ţară pe baza cărţii de identitate: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Elveţia, Estonia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria);
• nu se află în niciunul din cazurile de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate.

Ca cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, românii beneficiază de un control minim la trecerea frontierei, ce constă într-o verificare rapidă şi imediată a documentelor de călătorie pentru stabilirea identităţii. Controlul se efectuează pe culoarul (fluxul) special amenajat - pentru cetăţeni U.E. şi S.E.E. - iar, la final, Poliţia de Frontieră nu aplică, în documentul de călătorie, ştampila de intrare / ieşire în / din ţară.

Într-o manieră aleatorie ori în baza unor analize de risc, poliţiştii de frontieră pot efectua controale mai riguroase/suplimentare asupra persoanelor şi mijloacelor de transport/obiectelor acestora, respectându-se întotdeauna prevederile legislaţiei în vigoare.

Dacă se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de ieşire din ţară, şeful punctului de trecere a frontierei dispune întreruperea călătoriei.

Membrii de familie ai cetăţenilor români care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, pot ieşi de pe teritoriul României în baza unui paşaport valabil şi a vizei de intrare, cu excepţia cazurilor în care obligativitatea vizei este desfinţată în condiţiile legii.

Membrul de familie care nu este cetăţean al Uniunii Europene, dar este în posesia unui document valabil, care atestă rezidenţa pe teritoriul unui stat membru (în calitate de membru de familie al unui cetăţean U.E.), este scutit de obligativitatea obţinerii unei vize.

În cazul cetăţenilor români minori, ieşirea din ţară se face cu respectarea prevederilor Legii 248/2008.

Poliţia de Frontieră recomandă respectarea termenului de şedere în statele de destinaţie, precum şi documentarea prealabilă, la reprezentanţele diplomatice ale acestor ţări din România, cu privire la condiţiile particulare de intrare şi şedere în fiecare dintre aceste state.

Statele în care cetăţeanul român nu are nevoie de viză de intrare sunt:

Albania, Andorra, Antigua şi Barbuda, Argentina, Bahamas, Barbados, Belize, Bosnia şi Hertegovina, Brazilia, Brunei, Chile, Columbia, Coreea de Sud, Costa Rica, Croaţia, Dominica, Ecuador, El Salvador, Fiji, Filipine, Georgia, Guatemala, Honduras, Hong Kong, Israel, Japonia, Kiribati, Macao, Macedonia, Malaezia, Maroc, Mauritius, Mexic, Micronezia, Moldova, Monaco, Muntenegru, Nicaragua, Noua Zeelandă, Paraguay, Peru, Saint Kitts & Nevis, Saint Vincent & Grenadine, San Marino, Serbia, Sfantul Scaun, Seychelles, Singapore, Tanzania, Trinidad Tobago, Tunisia, Turcia, Ucraina, Uruguay, Vanuatu, Venezuela, Zambia.

Pentru a călători în aceste state, la ieşire din ţară, este necesar paşaportul valabil şi, de asemenea, să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare (lista statelor la: www.politiadefrontiera.ro; www.mae.ro)

În ţările pentru care nu este necesară viza de intrare, cetăţenii români au dreptul legal de şedere, în fiecare stat în parte, o perioada de 30 - 90 de zile, într-un interval de 6 luni.

Pot fi făcute mai multe călătorii în acest interval, dar totalul zilelor de şedere efectuate nu trebuie să depăşească 30 - 90 zile, de la data primei intrări în statul respectiv.

După consumarea perioadei legale de şedere, cetăţeanul român are obligaţia de a părăsi teritoriul statului respectiv, putând reintra, la finalul perioadei celor 6 luni, calculate de la data primei intrări.

Condiţii generale de călătorie a cetăţenilor din statele membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European

Intrarea pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene, statelor membre Spaţiului Economic European şi Elveţiei este permisă prin toate punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului de persoane, cu condiţia prezentării documentului naţional de identitate, a paşaportului sau a unui document eliberat în condiţiile O.U.G. nr. 102/2005 pentru cetăţenii Uniunii Europene, valabil, fără a se aplica ştampila de intrare de poliţiştii de frontieră în oricare dintre aceste documente.

Membrii de familie care nu sunt cetăţeni ai Uniunii Europene pot intra pe teritoriul României în baza unui paşaport valabil şi a vizei de intrare, cu excepţia cazurilor în care obligativitatea obţinerii vizei este desfiinţată în condiţiile legii.

Membrul de familie care nu este cetăţean al Uniunii Europene, dar care este în posesia unui document valabil, care atestă rezidenţa pe teritoriul unui alt stat membru, în calitate de membru de familie al unui cetăţean al Uniunii Europene, este scutit de la obligativitatea obţinerii unei vize.

Poliţiştii de frontieră nu aplică ştampila de intrare sau de ieşire în paşaportul persoanelor din această categorie.

Cetaţenilor U.E., S.E.E. si Elveţia le este recunoscut dreptul comunitar la liberă circulaţie şi beneficiază de un control minim la trecerea frontierei, ce constă într-o verificare rapidă şi imediată a documentelor de călătorie pentru stabilirea identităţii.

Într-o manieră aleatorie ori în baza unor analize de risc, poliţiştii de frontieră pot efectua controale mai riguroase/suplimentare asupra persoanelor şi mijloacelor de transport ale acestora, respectându-se întotdeauna prevederile legislaţiei în vigoare.

Condiţii de ieşire din ţară pentru cetăţenii români minori

În baza art. 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, minorii români pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentantului legal. Prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor.

Poliţiştii de frontieră permit ieşirea din ţară unui cetăţean român minor - numai dacă este însoţit de o persoană fizică majoră - în următoarele cazuri:

• este titular al unui document de călătorie individual (paşaport sau carte de identitate) şi călătoreşte însoţit de ambii părinţi;
• este titular al unui document de călătorie individual (paşaport sau carte de identitate) şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi, numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte, din care rezultă acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei, statul (statele) de destinaţie, precum şi cu privire la perioada acesteia ori face dovada decesului celuilalt parinte;

Documente doveditoare ale decesului sunt:

• certificat de deces valabil şi cu putere doveditoare pe teritoriul României, în condiţiile legii;
• hotărâre judecătorească de declarare a morţii, rămasă definitivă, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea certificatului de deces;
• comunicare oficială primită prin intermediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare ale României în străinătate, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea unor certificate de stare civilă.
  Nu este necesară declaraţia părintelui decăzut din drepturile părinteşti sau declarat dispărut, în condiţiile legii, dacă însoţitorul face dovada în acest sens, cu excepţia cazului în care ambii parinţi se află în această situaţie, când este obligatorie declaraţia reprezentantului legal al minorului.
• este titular al unui document de călătorie individual (paşaport sau carte de identitate) şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi, dacă părintele însoţitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă;
• este titular al unui document de călătorie individual (paşaport sau carte de identitate) şi călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră, numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor parinţi sau a părintelui căruia minorul i-a fost încredinţat minorul (prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă), a părintelui supravieţuitor ori a reprezentantului său legal, care cuprinde:
• acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective;
• statul (statele de destinaţie);
• perioada în care urmează să se desfăşoare călătoria;
• datele de identitate ale însoţitorului respectiv;
• extrasul de cazier judiciar al însoţitorului;
• documente din care să rezulte calitatea de persoană desemnată din cadrul unei societăţi comerciale autorizate, în condiţiile legii, să desfăşoare activităţi de transport internaţional de persoane (poate avea calitatea de însoţitor şi o persoană anume desemnată din cadrul unei societaţi comerciale autorizate, în condiţiile legii, să desfăşoare activităţi de transport internaţional de persoane).
  Declaraţia şi certificatul de cazier judiciar, precum şi oricare dintre documentele care au contribuit la aprecierea îndeplinirii condiţiilor exercitării dreptului la liberă circulaţie se prezintă, în original şi în fotocopie, Poliţiei de Frontieră din punctul de trecere a frontierei prin care se efectuează ieşirea din ţară.

Însoţitorul care călătoreşte în străinătate împreună cu un minor, are următoarele obligaţii:

• să acorde îngrijire şi supraveghere minorului pe toată durata deplasării;
• să nu abandoneze minorul;
• să nu încredinţeze minorul altei persoane decât părintelui, reprezentantului legal sau, după caz, persoanei prevăzute în declaraţie ori, în cazuri deosebite, autorităţilor străine competente în domeniul acordării de asistenţă şi protecţie pentru minori;
• să respecte scopul, ruta şi durata deplasării menţionate în declaraţie, cu excepţia situaţiei când există acordul ulterior al acestora cu privire la schimbările intervenite;
• în cazul dispariţiei minorului pe perioada deplasării în străinătate, să anunţe de îndată autorităţile competente de pe teritoriul statului unde s-a produs evenimentul, precum şi cea mai apropiată reprezentanţă diplomatică sau oficiu consular al României, solicitând eliberarea unei adeverinţe în acest sens;
• să informeze de îndată ce este posibil cea mai apropiată reprezentanţă diplomatică sau oficiu consular al României, în cazul apariţiei unei situaţii obiective de natură să întrerupă călătoria, să schimbe ruta, să depăşească durata călătoriei indicate de părinţi sau de reprezentantul legal;
• în cazul în care nu este posibilă încredinţarea minorului persoanei prevăzute în declaraţie, să anunţe imediat cea mai apropiată reprezentanţă diplomatică sau oficiu consular al României, în vederea reunificării familiale a minorului sau, după caz, să se reîntoarcă în România cu acesta.

Minorul care călătoreşte în străinătate însoţit de cel puţin unul dintre părinţi sau de reprezentantul său legal nu poate fi încredinţat de către acesta unei persoane de pe teritoriul altui stat, atunci când faţă de minor s-a dispus măsura educativă a libertăţii supravegheate, în condiţiile legii penale.

Poliţiştii de frontieră vor întrerupe călătoria minorului, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile menţionate anterior, în următoarele situaţii:

• însoţitorul este cetăţean străin şi nu face dovada faptului că are dreptul să se reîntoarcă în România, deşi în declaraţia părinţilor sau, după caz, a reprezentantului legal se menţionează că minorul se va reîntoarce împreună cu acelaşi însoţitor;
• însoţitorul a săvârşit anterior infracţiuni grave;
• însoţitorul este cetăţean străin şi părăseşte teritoriul României ca urmare a unei decizii de îndepărtare de pe teritoriul României, dispusă în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care este părinte al minorului şi există acordul celuilalt părinte;
• însoţitorului sau minorului i-a fost limitat, în condiţiile legii, exerciţiul dreptului la liberă circulaţie în străinătate pentru statul de destinaţie ori pentru un stat care urmează să fie tranzitat, în perioada în care urmează să călătorească împreună;
• însoţitorul nu este persoana căreia i-a fost încredinţată de către instanţă supravegherea minorului, atunci când faţă de acesta s-a dispus măsura educativă a libertăţii supravegheate, în condiţiile legii penale;
• minorul refuză să iasă din ţară, dacă a împlinit vârsta de 14 ani.

Poliţia de Frontieră Româna permite ieşirea din România a minorilor, fără prezentarea declaraţiei, în următoarele situaţii:

• în cazul în care însoţitorul argumentează necesitatea călătoriei în străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, cu condiţia să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autoritaţile medicale române, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care urmează să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu există acordul ambilor părinţi, al celuilalt părinte, al părintelui supravieţuitor sau al reprezentantului legal;
• în cazul în care însoţitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfăşura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinţi.

În situaţia în care poliţiştii de frontieră constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea 248/2005 pentru ca minorul să iasă din România, vor întrerupe călătoria acestuia.

Dacă minorul nu este însoţit de cel puţin unul dintre părinţi şi nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus, se informează aceştia, punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil.

În cazul în care nu este posibilă informarea părinţilor, poliţiştii de frontieră anuntă Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, care iniţiază procedura aplicabilă minorilor neînsoţiţi, potrivit legii.

Situaţii în care se poate refuza intrarea / ieşirea în / din România

Cetăţenilor Uniunii Europene/ ori membrilor familiilor lor li se poate refuza intrarea pe teritoriul statului român numai în următoarele situaţii:

• dacă nu prezintă documentele corespunzatoare şi nu fac dovada, prin orice alt mijloc, că beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul României;
• Înainte de comunicarea refuzului permiterii intrării pe teritoriul României, persoanei i se acordă o perioada de timp pe care o consideră necesară, în care să dovedească îndeplinirea condiţiilor de intrare sau faptul că beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul României.
• Poliţia de Frontieră va acorda tot sprijinul necesar pentru clarificarea situaţiei persoanei în cauză, inclusiv prin eliberarea vizei de intrare, în cazuri excepţionale, după analizarea situaţiei persoanei în cauză.
• dacă au fost declaraţi indezirabili sau dacă împotriva acestora a fost dispusă măsura interzicerii intrării pe teritoriul României;
• există indicii temeinice că persoana în cauză constituie o ameninţare reală şi prezentă la ordinea publică, securitatea naţională sau sănătatea publică.

Refuzul permiterii întrării pe teritoriul României se comunică de către Poliţia de Frontieră de îndată, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza dispunerii acestei măsuri, indicându-se instanţa competentă şi termenul în care măsura poate fi atacată.

Împotriva refuzului permiterii intrării pe teritoriul României, la P.P.F. Aeroport Oradea se poate face acţiune la Tribunalul Bihor, localitatea Oradea, strada Parcul Traian, nr.10, tel. +40259414896, fax: +40259414484, cod. 410223. Instanţa soluţionează de urgenţă şi cu precădere, pronunţându-se prin hotarare. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.

Introducerea acţiunii în contencios administrativ împotriva refuzului permiterii intrării pe teritoriul României nu suspendă executarea măsurii.

Cetăţenilor Uniunii Europene sau membrilor familiilor lor nu li se permite ieşirea din ţară în următoarele situaţii:

• sunt învinuite sau inculpate într-o cauză penală şi a fost dispusă instituirea unei măsuri preventive, în condiţiile Codului de procedură penală;
• au fost condamnate şi au de executat o pedeapsă privativă de libertate.

Măsura de nepermitere a ieşirii încetează de drept dacă persoana aflată în una dintre situaţii dovedeşte, cu documente emise de autorităţile competente, că:

• s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, a fost achitată sau s-a dispus încetarea procesului penal;
• a executat pedeapsa, a fost graţiată, beneficiază de amnistie sau a fost condamnată, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.